Ce este violența școlară?
Violența școlară: se produce în perimetrul unității de învățământ preuniversitar, în cadrul activităților școlare / extrașcolare organizate de cadrele didactice în afara perimetrului unității de învățământ sau în cadrul activităților școlare / extrașcolare desfășurate în mediul online și reprezintă un concept integrator pentru diversele forme de abuz fizic, verbal, emoțional, sexual, neglijare, exploatare sexuală, trafic, violență prin internet, violență de gen, hărțuire sexuală etc.
Există o tendință în creștere a actelor de violență, ca urmare a unor situații de bullying între elevi, care ajung să degenereze pe fondul unei lipse de intervenție sau a unei intervenții ineficiente a actorilor responsabili în domeniu;
Un studiu realizat în 2016 de Organizația Salvați Copiii dezvăluie faptul că șase din zece copii (11-15 ani) agresează alți copii la școală.
În 2019, din 42 de țări participante la un studiu, România se situa pe locul 3, în ceea ce privește procentul copiilor, victime ale bullyingului.
Tipuri de violență în școală:
- violența verbală: poreclirea, tachinarea, amenințarea;
- violenţa fizică: atingeri/contacte fizice dureroase, exercitate de un preşcolar/elev asupra altui elev sau a unui grup de copii, intimidarea fizică, distrugerea unor bunuri personale care aparțin victimei.
- violență relațională: presupune umilire, izolare, discriminare, amenințare, împrăștierea de zvonuri despre o persoană, realizarea unor farse;
- violența psihologică de tip bullying: seria de acțiuni fizice, verbale, relaționale și/sau cibernetice, săvârșite cu intenție, în mod repetat, care implică un dezechilibru de putere, generând efecte de intimidare, umilitoare, de discriminare și excludere socială (legate de o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială, categorie defavorizată, convingeri personale), îndreptate împotriva unei persoane sau a unui grup de persoane;
- Violența psihologică cibernetică sau cyberbullyingul: acțiuni agresive și intenționate, cu scopul de a provoca suferință psihologică, disconfort, ofensă, manifestate în mod repetat, prin intermediul rețelelor cibernetice (spațiul social-media, website-uri, mesagerie virtuală) și al dispozitivelor tehnologice, precum telefon, tabletă, calculator etc.
Potrivit unui studiu din 2016, realizat de Serviciul de Analiză și Prevenire a Criminalității din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, 60-80% dintre elevi vorbesc urât unii cu alții, majoritatea „înjură, jignesc”, folosesc cuvinte care au devenit adevărate „ticuri verbale”.
Exemplu de violență școlară:
A.N.: „Am lucrat la o prezentare cu o colegă, care în mod constant mă făcea să mă simt prost. Se lua de mine, de hainele mele și îmi punea porecle. Într-o zi, m-a tras de păr. Într-o pauză era singură și am decis să-i spun cât de mult mă afectează comportamentul ei. Nu am devenit prietene, dar lucrurile s-au îmbunătățit între noi”.
Cauzele violenței în contextul școlar
Factori individuali:
- toleranța scăzută la frustrare;
- instabilitate emoțională;
- stimă de sine scăzută;
- dificultăți de adaptare la disciplina școlară;
- capacitate empatică slabă.
Cauze familiale:
- relații tensionate între părinți;
- atitudini agresive ale părinților față de copii;
- mediu lipsit de securitate afectivă;
- venituri scăzute;
- exemple negative luate din mediul familial;
- familii monoparentale sau dezorganizate.
Cauze școlare:
- dificultăți de comunicare în relația elev-profesor;
- stiluri de tip autoritar ale profesorilor.
Cauze sociale:
- zone geografice defavorizate;
- anturajul;
- mass-media (oferă și exemple negative pe care preadolescenții sau adolescenții le preiau din filme, jocuri video sau programe cu un conținut violent, rețele de socializare care pot vehicula anumite valori și atitudini indezirabile).
Ce este abuzul emoţional și sub ce forme apare?
Abuzul emoțional: expunerea repetată a unui copil/elev la situații al căror impact emoțional depășește capacitatea sa de integrare psihologică;
Forme ale abuzului emoțional:
- umilire verbală şi/sau nonverbală;
- intimidare, amenințare, terorizare;
- restrângerea libertății de acţiune;
- denigrare, acuzații nedrepte, discriminare, ridiculizare;
- atitudini ostile sau de respingere;
Consecințele manifestării comportamentelor agresive/ violente în context şcolar:
- performanţe şcolare scăzute, asociate cu risc ridicat de eșec școlar;
- suspendare, excludere, abandon şcolar;
- manifestarea comportamentelor agresive, ca formă de rezolvare a problemelor/conflictelor;
- efort suplimentar din partea profesorilor/conducerii școlii pentru gestionarea problemelor de disciplină, ducând la scăderea eficienței predării şi limitarea oportunităților de învăţare pentru ceilalţi elevi;
- imagine negativă în fața colegilor şi a profesorilor;
- tendința de marginalizare a elevului agresiv de către ceilalți;
- trăirea unor sentimente de izolare şi singurătate;
- risc crescut pentru consum de alcool, droguri;
- risc crescut pentru acte de delincvență.
Conturarea profilului de agresor:
Caracteristicile copiilor cu comportament agresiv:
- tind să se certe mai des;
- au autocontrol redus și se enervează foarte ușor;
- au crize de furie intense, amenință, inițiază frecvent bătăi;
- se simt jigniți foarte ușor, încearcă să intimideze, iau lucrurile altora;
- acceptă greu criticile celorlalți;
- au adesea gânduri de răzbunare și comportamente răutăcioase;
- răspund obraznic și sfidează autoritatea adulților, cu care intră adesea în conflict.
Profilul agresorului:
- are nevoie de atenție;
- dorința de a-și expune statutul (popularitate) sau să se afirme;
- manifestă comportamente agresive pentru a-și ascunde insecuritatea și neîncrederea în sine;
- a fost la rândul său victimă a violenței;
- se simte puternic când agresează și are nevoie să domine;
- poate să provină din familii dezorganizate.
Conturarea profilului de victimă:
Tipologia victimelor
Victima „facilă”:
- timiditate;
- nu are aliați;
- nu interacționează cu colegii săi;
- percepuți slabi sau incapabili de a se apăra: „Când ești prea moale de fire, mai tăcut și pari ușor de manipulat” (Elev)
Victima „diferită”:
- supraponderali sau subponderali;
- au dificultăți de învățare sau sunt foarte performanți (considerați „tocilari”);
- aspectul fizic diferit (poartă ochelari, se îmbracă diferit, este scund etc.)
- proveniența etnică sau statutul de emigrant: elevi de etnie rromă, elevi români care au trăit în străinătate și care s-au întors;
- provin din familii mai sărace;
- dizabilități sau tulburări de sănătate mintală;
- au comportamente și roluri sexuale și de gen altele decât cele majoritare (homosexualitate, transsexualitate).
Efecte negative ale violenței școlare asupra victimelor:
Victimele violenței școlare pot resimți:
- răni la nivel fizic;
- apariția unui sentiment de rușine;
- tulburări ale somnului;
- modificări ale obiceiurilor alimentare și ale poftei de mâncare;
- scăderea stimei de sine și a stării de bine;
- performanțe școlare reduse;
- scăderea capacității de concentrare;
- anxietate;
- depresie;
- izolare socială;
- sinuciderea – în cazuri extreme.
Recomandări:
- să vorbești cu o persoană în care ai încredere (prieteni, părinți, diriginte, polițist, profesor ș.a.).
- să soliciți și să accepți ajutorul Comisiei pentru prevenirea și eliminarea violenței, a faptelor de corupție și discriminării în mediul școlar și promovarea interculturalității;
- să soliciți și să accepți ajutorul unui specialist (consilier școlar, psihoterapeut);
- Dacă îți este dificil să discuți cu o persoană cunoscută, poți apela 119– Telefonul copilului sau 0374.078.078, SCHOOLHUB o linie de suport psihologic gratuită
- Dacă ești într-o situație de pericol iminent, contactează poliția sau serviciile de urgență 112.
- Poți consulta adresele de contact ale structurilor preventive competente – aici.
